Economia libertăţii. O economie personalistă

Suntem în al doilea an de criză economică, deși politicienii căutau să ne convingă iarna trecută că prin primăvară vom fi ieșiţi din criză. Politicienii ca politicienii, dar ce se întâmplă cu o societate în care intelectualii tot ca politicienii mint? Și când mai vezi că și “intelectualii publici” din Occident tot ca politicienii din România mint, mai că-ţi vine sa schimbi radical foaia. Să mă fac înţeles: în privinţa politicii de stat a ţărilor din Occident m-am lămurit când am văzut că și acolo se vorbește același jargon politic dâmboviţean—și ăia vor să se “integreze”. Din acest punct de vedere, slavă Domnului, nu exista nicio diferenţă între Est si Vest. Și noi vrem să ne “integrăm” și ei vor să se “integreze”. Îţi vine să te întrebi precum Eminescu: “ce-i mâna pe ei in luptă?”.În general, discursul pro-integrare al “intelectualului public global” din România se bazeaza pe trei mari minciuni: 1. Deși a fost adus cu tancurile de sovietici, comunismul a fost primit cu braţele deschise de către ţărani și micii proprietari. 2. Această premisă falsă determină a doua minciună: după 50 de ani de comunism în care românii n-au opus nicio rezistanţă, poporul român e complet distrus, e o fecală, ortodoxia și cultura română neavănd nicio rezistenţă la comunism. 3. Dacă poporul e o fecală, atunci se cuvine ca “intelectualul public global”, care nu e o fecală pentru că nu reprezintă poporul, are menirea să educe poporul după standardele marelui licurici luminos de la Washington, Londra sau Berlin.Rolul “intelectualului public global” e, după cum vedem de 20 de ani, acela de a-i face pe români să le fie rușine de propria cultură, de propria religie, de propria naţionalitate. De aceea nu vom avea niciodată o economie dezvoltată căci primul lucru care trebuie realizat, ne spune economistul Thomas Storck, e “recâștigarea rapidă a încrederii în propria cultură” (p. 326), trebuie resuscitat excepţionalismul românesc. Numai astfel vom fi trataţi de la egal la egal și cu respect in raporturile cu ţările occidentale.Am citit cartea “Economia libertăţii” cu real interes ca unul care detestă cu înverșunare imoralitatea, pansexualismul, înregimentarea ideologică, standardizarea comportamentului uman, proteza logoreică a infidelităţii, lipsa de respect cu care sunt trataţi oamenii din corporaţii și alte vicii atât de răspândite în mediul capitalismului corporat, cât și în mediul birocraţiei de stat.Pentru Forditatea sa “intelectualul public global” a sosit ceasul adevărului. A sosit timpul să abandonăm falsele dileme, falsele opţiuni, falsele opoziţii, falsele dezbateri. Știm azi cu exactitate că mirările elitei interbelice cu privire la complicitatea dintre capitalism si comunism nu au fost fără suport real. Știm azi cu exactitate câte miliarde de dolari au investit bancherii de pe Wall Street în crimele regimului comunist.[note]Carroll Quigley, Tragedy & Hope: A History of the World in Our Time; Antony C. Sutton, Wall Street and the Bolshevik Revolution. Pentru introducere în subiect, vezihttp://culianu.wordpress.com/sondaje-documentare/finantarea-dictaturilor/.[/note]Emil Cioran a sintetizat cel mai bine depersonalizarea prin munca din corporaţie: “Munca susţinută şi neincetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare şi interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educaţia lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescenţe interne şi de realizarea unei prezenţe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieşire din centrul fiinţei. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează. Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, să intre intr-o formă de viaţă care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendinţe de imbecilizare prin muncă” (Pe culmile disperãrii).Ca și în comunism, munca din corporaţie nu participă la formarea caracterului uman. Pentru a fi liberi, e necesar să se conștinetizeze că între comunism / socialism / fascism și capitalism / liberalism nu e vreo diferenţă calitativă, ci cantitativă. Toate aceste ideologii sunt feţele aceluiași monstru:  materialismul / consumerismul. În aceste sisteme omul nu este mai mult decât un număr.Întrebarea la care răspunde această carte e următoarea: cum să ne umplem stomacul fără să ne vindem sufletul?Dacă este adevărat că extremele se atrag, atunci este adevărat și că individualismul extrem atrage după sine instrumentele de lupta ale colectivismului extrem. Cel mai bun exemplu în acest sens e Unabomber. Lui Unabomber îi scapă dimensiunea personalistă a omului și drept consecinţă, individualismul lui feroce se pliază perfect pe metoda de luptă a revoluţiei leniniste, pe “ideea leninistă a unei revoluţii mondiale” (Mircea Platon in postfaţa cărţii “Unabomber, profetul ucigas” de Ovidiu Hurduzeu, București, Logos, 2007, p. 397). Aceasta pentru că individualismul si revoluţionarismul reduc omul la numar, îl raţionalizează. Individualismul lui Unabomber perpetuează eroarea masificării tehnologice: “ Kaczynski luptă cu armele adversarului și acest lucru  face ca soluţia sa de ieșire din Sistem să nu fie decât o perpetuare a erorii tehnologice, cu aceleași rezultate antiumane”.[note]Mircea Platon, 397.[/note]Cu capitalismul corporat / globalist se întâmplă același lucru: metoda de a rezista pe piaţă e traficul de influenţă exercitat pe lângă politicieni și impunerea mijloacelor non-economice de asanare a pieţei – asistenţa socială, creditul (camătă), caritatea; capitalismul pretinde ca apără piaţa liberă, dar se folosește de metode socialiste / colectiviste pentru a supravieţui.De aceea, dincolo de individualism (articulat politic în liberalism și economic în capitalism) și de colectivism (articulat politic în socialism si economic în keynesianism) se află personalismul (articulat politic în conservatorism și economic în distributism).Noutatea radicală a distributismului susţine că dreptul inalienabil al omului e dreptul de proprietate asupra locului de muncă. Distributismul, doctrina economică prezentată în această carte despre etica pieţei libere, reprezintă economia cooperării, a fraţietăţii și a comuniunii creștine. Având rădăcini in enciclicile papale, distributismul restaurează muncii cadrul ontic de care fiinţa umană nu se poate lipsi dacă pretinde că nu vrea să devina masă de manevră și o forţă de muncă manipulabilă. Într-o economie distributistă, lucrătorii sunt proprietari ai propriului loc de muncă, atât în afaceri cât și în instituţiile publice. A avea în proprietate locul de muncă sau propria participare în domeniul afacerilor e singura cale demnă de urmat pentru fiinţa umană.Cu ajutorul actualilor politicieni și intelectuali, românii au devenit în ultimii 20 de ani victimele oligarhiei naţionale și internaţionale. De aceea distributismul oferă un balon de oxigen micului întreprinzător. Deși în România a fost aplicat cu success în perioada interbelică, comunismul și postcomunismul au avut grijă să nimicească din memoria noastră această doctrină economică.La fel ca și comunismul, globalismul elimină moralitatea din economie. Or, distributismul repune moralitatea în drepturi acolo unde piaţa liberă e distrusă de monopolurile publice și private. Actuala criză economică își are prima cauză în lipsa moralităţii din economie. “Persoana este o categorie spirituală” spune Paul Evdokimov în Taina iubirii. Nesocotirea omului-persoana si reducerea omului la numar—omul-android—e cauza primă a crizei economice.Actuala criză fiind și o criză de sistem, soluţiile de ieșire din criză nu pot fi decât măsuri radicale de descentralizare si relocalizare a pieţei. Globalismul, cadru postmodern pentru colectivism / masificare, concentreză resurele spre cât mai puţine mâini[note]Vezi cum în anul 2000 numai 6 corporaţii controlau media americana, spre deosebire de anul 1983 când numãrul corporaţiilor era de 50, http://www.washingtonsblog.com/2009/12/5-reasons-that-most-corporate-media-is.html.[/note] și dezechilibrează piaţa răspândind sărăcia cauzată  de hiperproducţie, pentru ca apoi, în urma traficului de influenţă exercitat de corporaţii pe lângă politicieni, statul naţional să planifice economia prin mijloace non-economice de asanare a pieţei (caritatea, asistenţa social, creditul bancar).

Și din moment ce o economie depinde de creditul de consum, ea este literalmente un castel de nisip, la fel de instabil ca orice structură de acest fel. De fapt, camăta este modul cel mai distructiv de a stimula cererea. Camăta amână de fapt problema, mută criza într-o peroada viitoare. Explicaţia este următoarea: un dolar împrumutat, folosit să crească cererea astăzi trebuie să fie dat înapoi mâine. În acest fel se micșorează creșterea în viitor cu același număr de dolari—plus dobânda. Iar asta necesită mai multe împrumuturi, ceea ce nu face decât să înrăutaţească problema. În final, sistemul se prăbușește sub propria-i greutate; este creditat un consumator din ce în ce mai împovărat și, drept rezultat, ia naștere o criză a creditelor.[note]John Médaille, 23-24.[/note]

Globalismul dă două lovituri de graţie prosperităţii: prin hiperproducţia corporaţiilor transnaţionale si prin intervenţia din ce în ce mai mare a statului în economie. Cu cât globalismul se dezvoltă, cu atât sărăcia se răspândește mai puternic in societate, clasa de mijloc dispare, iar “intelectualului public global” îi dispar ideile și are grijă ca nu cumva să dea vreun interviu vreunui “rătăcit” neînregimentat in Sistem.Distributismul cunoaște cea mai mare înflorie în Spania și Italia, dar și în America. În Spania, vânzările afacerilor Mondragon formate din angajaţi-proprietari au crescut între 2006 si 2007 cu 12,4 %, cifrându-se la circa 20 de miliarde de dolari, iar forţa de muncă a crescut cu 24 %, de la 83.601 la 103.731 de persoane. Afacerile Mondragon deţin, în nume propriu sau în parteneriat, 114 firme, pe teritoriul Spaniei sau în străinătate. Să mai spunem și că din 1956 până în 1990 puterea de cumpărare a membrilor Mondragon a crescut cu 250%, iar până în 2008, afacerile Mondragon s-au dezvoltat încât au ajuns al 7-lea grup de afaceri din Spania. În Italia, economia distributistă din regiunea Emilia-Romagna reprezintă 40% din PIB.În concluzie, distributismul cultivă responsabilitatea la locul de muncă.Experienţa ultimelor decenii a arãtat falimentul “capitalismului democratic” atât din punct de vedere economic cât şi politic: occidentul trece printr-o crizã democraticã şi economicã. Democraţia economicã susţinutã în doctrina distributistã se opune oricãrei forme de totalitarism financiar.[note]Totalitarismul financiar genereazã dispariţia clasei de mijloc si controlul total al politicii de cãtre oligarhie. Vezi, spre exemplu, cum stângistul George Soros îl finanţeazã pe “conservatorul” John McCain încã din 2001. Vezi Jerome R. Corsi, John McCain funded by Soros since 2001, http://www.wnd.com/index.php?pageId=56177. Vezi cum, atât Barack Obama cât şi John McCain au fost finanţaţi în campania electoralã din 2008 de aceleaşi bãnci si firme de pe Wall Street: “Barack Obama: Top Contributors, 2008 Election Cycle”,http://www.opensecrets.org/pres08/contrib.php?cycle=2008&cid=N00009638 şi “John McCain: Top Contributors, 2008 Election Cycle”,http://www.opensecrets.org/pres08/contrib.php?cycle=2008&cid=n00006424. În România, vezi cum PDL, partid de “dreapta”, a fost finanţat de fostul general KGB şi actualul oligarh Constantin Iavorski în alegerile parlamentare din 2008, http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/846567/Firmele-unui-fost-KGB-ist-sponsori-ai-PDL-si-PSD/; Vezi şi de ce PDL nu va face lustraţie, aşa cum pretinde: “INTERVIU: Florian Mihalcea: Cred că nu va fi niciodată adoptată Legea lustraţiei”, http://www.mediafax.ro/politic/interviu-florian-mihalcea-cred-ca-nu-va-fi-niciodata-adoptata-legea-lustratiei-5184162.[/note]Tânărul afacerist liber și independent, dar nu numai el, are acum la dispoziţie analiza completă a actualei crize economice, dar și soluţia de ieșire din impasul în care ne-au adus alianţa dintre socialism și capitalismul monopolist / oligarhic. Autorii acestei antologii (în număr de 12), cei mai renumiţi ganditori de economie politica, personalităţi trecute prin cele mai prestigioase instituţii ale lumii, de la Princeton University și Harvard, la Banca Mondială, demontează cu precizie academică miturile si manipulările economiei globaliste si planificate puse in practică atât de Bush jr. cât și de Obama.În sfârșit o carte de studii economice la nivel academic pe înţelesul tuturor care—foarte important!—nu ingnoră realitatea.